Coreea de Sud – Tara diminetilor linistite

O zi obisnuita de munca in care nimic spectaculos nu parea sa se anunte a fost tocmai ziua in care a venit si propunerea: Vrei sa pleci in Coreea de Sud? Era vorba de un team-building de o saptamana in care urma sa cunosc echipa cu care lucram la proiectul actual. Why not?! Dupa discutii cu prieteni, familie, griji si nelinisti, ca vai, ca-i departe, am zis: o data in viata, poate nu mai am ocazia niciodata: MERG!

Destinatia era Songdo-Dong, Incheon, undeva foarte aproape de Seul. Am plecat de la Timisoara cu doua escale (Munchen, Frankfurt ) pana la Seul (Incheon Airport). Biletul de avion dus-intors a costat 1836 de euro, toate zborurile fiind cu Lufthasa. Exista si variante mai ieftine cu plecare din Budapesta cu escala la Moscova, dar pentru mine din Timisoara, asta era cea mai convenabila, desi cea mai scumpa. Drumul a durat destul de mult, aprox. 23 de ore, dar asta mai mult din cauza escalelor. Zborul din Frankfurt pana in Seul a fost de aprox. 11 ore. Nici nu e chiar asa de tragic, avand in vedere ca mananci destul de des, te poti uita la cate filme vrei sau asculta muzica. Asa ca orele trec destul de repede.

Am trecut peste oboseala doar din nerabdarea de a mirosi aerul asiatic si a da nas in nas cu a lor cultura. Primul contact la iesirea din aeroport a fost cu aerul sufocant. Avand o clima extrem de umeda, simteai cum ti se taie rasuflarea si desi gradele nu erau exagerat de multe, in jur de 29, ti se parea inabusitor de cald. Cu fiecare kilometru cu care inaintam, ideile cu care plecasem de acasa, despre ce credeam eu ca o sa vad se dovedeau a fi total gresite. O tara extrem de dezvoltata si extrem de americanizata. Aeroportul fiind pe o insula, una din legaturile cu orasul Songdo Dong, o suburbie a orasului Incheon, unde urma sa-mi petrec urmatoarea saptamana, se face printr-un pod peste mare (marea Galbena) cu o lungime de aproximativ 10 mile. Oau!!!! Este al 5 lea pod din lume ca lungime. Asta era doar inceputul.

"If you build it, they will come" -- but only if they have a way to get there. As South Korea continued developing New Songdo City, a tech-focused urban center, the government needed to construct an easy link to the center from the island on which Incheon International Airport sits. When it is completed in 2009, this 7.4-mile bridge will do just that -- and will be one of the five longest bridges of its kind in the world. The cable-stayed portion spanning the entrance to the port proved the biggest challenge.

Urma sa aflu ca pamantul pe care calcam, in urma cu 8 ani nu exista. Cum asa?! Pai din simplul motiv ca fiind o tara destul de mica ca si suprafata in comparatie cu totalul populatiei si pentru ca cei mai multi isi doresc sa locuiasca in apropierea Seulului si nu in zona muntoasa care acopera o mare parte din teritoriu, singura solutie pentru a avea toti loc a fost sa se extinda in mare. Asa a inceput extinderea suburbiei Songdo Dong. Iar din 2002 pana in prezent au facut minuni. In locul unde inainte pluteau vapoare si inotau pesti ,acum circula metroul, au parcuri imense, bulevarde cu cate 4 benzi pe sens si cladiri la care de abia le vezi varful unde locuiesc acum oameni sau unde fac business. Inca mai e in constructie, dar nu mai au mult. Pana in 2015 va fi gata. La ei e foarte simplu, un zgarie-nori, se construieste cam intr-un an si nu sunt chiar asa usor de facut, considerand baza pe care sunt construiti. Si culmea, sunt tot oameni ca si noi, n-au nici 4 maini si nici mai mult creier, dar ei pot. Sa fie din cauza ochilor?   

In cele 5 zile petrecute efectiv in Coreea, am reusit sa-mi fac o idee despre  ei ca oameni si pot spune ca sunt politicosi, uneori chiar umili in fata clientului, deschisi si au niste femei extrem de frumoase si cochete (cel putin cele pe care le-am intalnit eu). Sunt maniaci cu munca, iar daca ar fi si productivi la maxim in tot timpul pe care si-l petrec la locul de munca ar muta muntii din loc. Desi sunt mai ponderati decat vecinii lor japonezi, totusi statul a luat o masura prin care ii obliga sa nu stea peste program la locul de munca, pentru ca si-au dat seama ca in ultimii ani a inceput sa le scada natalitatea din ce in ce mai mult. Asa ca au fost trimisi acasa sa faca copii.:)

Un bai mare au (in mod sigur parerea e reciproca), au cea mai groaznica mancare din lume. In 5 zile cat am stat la ei, am facut plecaciuni ca exista McDonald’s pe pamant si ca cineva a inventat pizza….altfel n-as fi supravietuit. Iar daca mergeti la ei, n-aveti nicio sansa sa nu invatati cum se manuiesc betele, pentru ca furculita este o raritate, iar cutit eu n-am vazut deloc, decat sabia samurailor, sau cum s-or fi numit, cei care stateau de straja patriei  la palatul Changdeokgung din Seul.

Si poze:

Milano

Luna mai + zi libera de Rusalii lunea = weekend prelungit => Milano.

Cu planul facut ca la carte din timp ca sa prindem bilete ieftine la Wizzair si cand spun ieftine, spun 160 RON/2 persoane/ dus-intors ;), dar fara bagaje de cala, ca pentru 4 zile nu e nevoie, am pornit la Milano, surpriza!!!, nu pentru shopping, pentru plimbare, vizitat, simit bine.
Din Timisoara zborul este catre Bergamo, un oras la vreo 50 km de Milano. Niciun fel de problema! La iesirea din aeroport sunt mai multe companii de transport cu autocarul (Orio Shuttle, Autostradale) care te duc in siguranta si fara a te jecmanii pana in Milano. Au mai multe opriri, dar noi am optat pentru gara centrala (Stazzione Centrale) pentru ca de acolo e muult mai simplu sa ajungi oriunde. Au si oferte pentru mai multe persoane, iar pretul unui bilet variaza intre 6-10 euro/pers/cursa in functie de cate persoane sunteti.
Pentru a ne misca prin Milano, ne-am facut abonament pe toate mijloacele de transport - tramvai, autobuz, metrou (3 euro - 24 ore, 5.5 euro - 48 ore). De cazare nu pot sa dau niciun detaliu, pentru ca in cazul nostru, prietenii la nevoie s-au cunoscut :D.
Programul nostru de weekend a sunat cam asa:
Vineri - centru Milano, Domul (absolut superb, merita din plin sa urcati - 6 euro pe scari), galeriile comerciale, parcuri (nu seamana cu nimic de pe la noi, parcuri imense, unde lumea vine si citeste, face sport, se plimba, face plaja).
Sambata - Stadionul San Siro. Sincer vorbind e frumos, mare, dar e un stadion, nu poate fi ceva spectaculos, dar iti stiu lua 12.5 euro ca sa-l vizitezi, sa te tragi in poza pe scaunul lui Maldini, sa stai in tribuna pe locul lui Berlusconi, sa tragi cu ochiul in salile de recuperare si sa-ti impacheteze totul frumos intr-o poveste o domnisoara vorbareata. Cam asa se face turism tanti Udrea!! Si ca sa fim in ton cu plimbarea, seara, finala Champions League, unde altundeva decat la Dom, unde se adunase tot orasul (nu chiar), ca doar juca Inter Milano. Iures!!!
Duminica - Lacul Como, la vreo ora de mers cu trenul de Milano (3 euro biletul ;)). Oraselul - micut, cochet, animat, terase care mai de care, magazine, stradute inguste, lacul - imens. Am bifat in agenda si o plimbare pe lac cu vaporasul, in jur de 6 euro de persoana, turul care l-am ales noi. Exista si alte optiuni, inclusiv ca transport in comun pentru a ajunge in celelalte orasele de pe malul lacului.
Luni - inapoi catre Timisoara.

Si acum poze....

Ski Austria - Mayrhofen, Zillertal

Desi concediul la ski inca nu pare a fi o obisnuinta la romani, totusi, noi de 2 ani, in luna martie, ne luam schiurile in spate si pornim pe munte. Si ca sa putem spune ca intradevar am schiat, destinatia a fost de fiecare data Austria. Si asta nu din snobism, fitze sau alte motive. Cei care au experimentat macar o data ce inseamna sa schiezi in Austria (si nu numai) stiu despre ce vorbesc. Nu exista termen de comparatie cu ce gasim la noi si asta nu pentru ca n-am avea resurse, ci pentru ca ni se potriveste perfect zicala: "frumoasa tara, pacat ca e locuita".
Cu planurile facute cu cateva luni inainte, pentru ca sezonul este inca in toi in luna martie si pensiunile sunt pline, am pornit spre Mayrhofen, Zillertal. Apropos de luna martie, mi se pare cea mai potrivita pentru a merge in Austria la schi, pentru ca nici nu-ti clantane dintii de frig asa de tare pentru ca temperaturile sunt rezonabile, nici ceata nu e atat de prezenta si mai ai si norocul sa te alegi cu un bronz, incat sa te intrebe colegii daca tocmai te-ai intors din Dubai.
Cum spuneam, am pornit spre Mayrhofen. Din Timisoara sunt putin peste 1000 de km (Timisoara - Cenad - Szeged - Budapesta - Viena - Salzburg - Mayrhofen). Drumul fara probleme, ca deh, altii au autostrazi. Iar ca si cost, in jur de 200 de euro de masina, asta incluzand benzina si vignete (evident ca variaza consumul de benzina in functie de trotineta cu care te deplasezi, costul mentionat este pentru o masina normala care nu-i condusa tocmai de Schumacher).
Dupa vreo 11 ore de plictiseala de pe drum, ne-am cazat la o pensiune. Cochet, curat, cam tot ce aveam nevoie pentru urmatoarele 7 zile care le-am petrecut acolo. Ca si pret 32 euro/noapte/pers cu mic-dejun. Rezervarile le-am facut pe net, ca de fiecare data si pana acum n-am patit sa stam in drum.
Sa trecem totusi la scopul si durata vizitei: schiatul. 650 km de partie!!!!, in toata regiunea, evident, doar ca nu este nicio problema sa ajungi pe orice domeniu schiabil din jurul Mayrhofen-ului, pentru ca austriecii s-au pregatit cum se cuvine cu autobuze, autocare, trenuri si astea toate pentru turisti. Asa ca odata ajuns acolo, pui masina la hibernat si o mai deschizi cand pleci acasa. Transportul cu orice mijloc de transport, cele mentionate mai inainte plus toate tragalaiele (telecabine, telescaun, teleski, babylift), este inclus in pretul ski-pass-ului. Ski-pass-ul costa 192 euro / 6 zile, variind in functie de numarul de zile.
Sunt 2 domenii schiabile pe care se poate urca direct din Mayrhofen (Penken (630-2095m) si Horberg (620-2278m)), iar in jur ar mai fi Rastkogel(1300-2500m), Eggalm (1300-2300m), Ahorn(670-1965m) si ghetarul Hintertux (->~3200m). Partii cat vezi cu ochii, pentru toata lumea (acum facand o comparatie cu ce am vazut anul trecut la Kaprun, as putea spune ca sunt mai multe rosii si sunt putin mai greute, dar accesibile pentru orice categorie de schiori).
Ceea ce mi-a placut este ca se ocupa mult de copii. Te gandesti ca nu ar fi potrivit sa iti urci copilul de 2-3 ani in varful muntelui la 2000-3000m?! Gresit! Pe toate domeniile am vazut spatii amenajate pentru copii, scoli de ski, trenulete, babylifturi, concursuri.
De mancare nu va puteti plange in Austria. Chiar ar fi indicat un post inainte de un concediu la ei. Garantat cateva kilograme in plus aduceti acasa, dar n-ai cum sa rezisti specialitatilor de vita si porc (apropos, pui nu prea gasesti). Si era sa uit...weissbier....adica bere nefiltrata....curge ca apa la robinet. Senzatie!!!

Vesti bune pentru schiori – o noua statiune se naste

In muntii Sureanu a fost inaugurata in acest an o noua locatie de schi. Ii spun locatie pentru ca, desi exista un proiect puternic de dezvoltare acolo, deocamdata lucrurile sunt in fasa. Asta insemnand ca momentan, turistul va gasi doar cele 7 partii, cu instalatiile aferente. Pentru spatii de cazare in apropiere mai trebuie sa asteptam putin.

Partea care ma incanta pe mine cel mai tare este ca partiile sunt situate la altitudine, intre 1600 si 1900; ceea ce macar teoretic garanteaza o consistenta mult mai buna a stratului de zapada decat prin alte parti mai faimoase, mai scumpe, dar mai cu pietre.

Briefing:

Ne vedem pe partie!