S-a facut deja o luna de cand ne-am intors din Austria, de la Kaprun, si deja incep sa ma simt vinovat ca nu am relatat aici experienta mea.
Am sa incerc sa fiu cat mai scurt si la obiect, ca sa nu va plictisesc, desi va spun sincer ca e greu! E greu, pentru ca Austria cunoaste totul despre turism si ceea ce inseamna el, in cel mai mic detaliu.
Despre modalitatea de acces in statiuni nu are rost sa discutam. Toata lumea are autostrazi, numai Romania nu! E util totusi sa va spun ca din Timisoara pana la Kaprun sunt 930 de km ( atentie, nu pe ruta cea mai scurta ), din care aproape 800 sunt pe autostrada. Am facut cam 9 ore, dar am oprit doar ca sa alimentam. Drumurile sunt impecabile si la unguri si la autrieci, cu un plus pentru vecinii nostri. Atentie la radare! Zvonurile despre benzina de proasta calitate cumparata de unii in Ungaria, pentru mine raman la stadiul de basme. E foarte buna! Atat in Austria, cat si in Ungaria, aveti de ales intre OMV si Shell. Mai sunt si benzinarii Mol sau Agip, dar mai rare.
Haideti sa “ajungem” la Kaprun, acolo unde am fost cazati noi… N-am mers prin agentie. Am cautat cazare pe internet, am trimis mail, ni s-a raspuns, ne-am inteles cati si cum mergem, am comunicat, s-a confirmat rezervarea camerelor, buna ziua si la revedere! Extrem de simplu, exact asa cum imi place, si exact asa cum trebuie sa fie! Ajunsi acolo, am constatat cu surprindere ca nu era nimeni de-al casei la pensiune. Asta nu inseamna ca nu eram asteptati! Am sunat la un numar unde mi-a raspuns proprietarul, care vorbea o engleza aproape perfecta, care mi-a spus ca ne-a lasat cheile insotite de ghiduri ale statiunii in sala de mese, ca locurile de parcare sunt in spate, ca sala pentru echipament ( da, au asa ceva! ) este la subsol, ca ne ureaza o zi frumoasa si ca ne vedem a doua zi la micul dejun. Poti sa vrei mai mult? Si inca ceva ce nu se va vedea in pozele de mai jos, rasterurile pe care iti suspendai claparii seara erau incalzite. Cine e schior stie ce inseamna asta, n-are rost sa detaliez.
Pensiunea Lederer are vedere fix inspre piata centrala a oraselului, camere foarte frumoase cu baie proprie fiecare, un fel de living unde lumea poate, seara, sa joace diverse jocuri puse gratuit la dispozitie de proprietar sau sa se uite la televizor, si o sala de mese. Conditiile oferite sunt de 3 stele linistit, iar raportul pret calitate mie mi se pare unul mai mult decat corect! Si ca sa nu ziceti ca tin numai pentru mine, dau si link!
Trecand la obiectul vizitei, incep prin a va spune ca desi eram la mijlocul lui martie, probleme cu zapada, mai precis cu lipsa ei, nu au existat! Nici n-ar avea cum de altfel, la 3200, cat are Kitzsteinhorn! Indiferent de tipul de precipitatii din Kaprun, care au debutat in primele 3 zile cu ninsoare dupa care s-au transformat in ploaie, sus pe ghetar ningea! Asa ca nu va faceti probleme, acolo mergeti la sigur!
Important de retinut e ca in regiunea Zell am See – Kaprun sunt 3 domenii schiabile: Kitzsteinhorn si Maiskogel in Kaprun, respectiv Schmitten in Zell am See. Un skipass valabil pe oricare dintre domeniile astea, pe toate instalatiile de cablu, pentru 6 zile, a costat 192 de euro. Transportul la telecabine este gratuit si se face cu autobuze care vin din 15 in 15 minute si nu fac mai mult de 10 minute pana la destinatie, chiar si daca mergi din Kaprun in Zell am See. In conditiile astea, eu nu m-am deranjat sa scot masina din parcare in nici o zi, n-are nici un sens.
Maiskogel e mai saracut si mai pustiu, dar Schmitten si Kitzsteinhorn sunt Paradisul! Fiecare dispune de vreo 20 de partii, si nu exista nivel de schiat pentru care sa nu gasesti un traseu potrivit, de minim 2 km! Schmitten nu e la o altitutide asa de mare, deci e mai potrivit pentru zilele in care pe ghetar e ceata si viscol mare! Bine, pe Kitz e vesnic vant, mai ales la peste 2500, asa ca fiti siguri ca aveti cagule la voi!
Schiorii mai avansati, printre care ma numar si eu, vor aprecia mai mult partiile de pe Schmitten, pentru ca cele rosii si negre sunt mult mai lungi decat la Kaprun, si poti cobori de la 2000 la 900 strict pe mediu si avansat, asta insemnand vreo 3 sau 4 km. De vis, zic eu! In schimb, o zi cu soare pe Kitzsteinhorn te lasa fara cuvinte! Cand privesti lumea de la 3000 te simti zeu! Pe deasupra, in prospect scrie ca partiile de sus de pe ghetar, 4 a/b si 5 a/b sunt carving Paradise! Si ca sa vezi, chiar asa e! Exista si un fun park, cu tot felul de trambuline, si mai sunt si variante de off course cat vezi cu ochii, dar aia o faci pe barba ta cand zapada are 4 metri si riscul de avalansa e 4 din 5! Aici sunt hartile, sa nu raman dator!
Se schiaza cu harta in buzunar! N-ai cum sa te pierzi ca sunt marcaje peste tot si oricum o iei tot dai la o instalatie, dar pentru orientarea ta e bine sa stii in permanenta pe unde te afli. Evident, hartile sunt gratuite, cum este si internetul wireless de la Alpin Center, la 2450 de metri ;)! Nu ca ar sta cineva sa se dea pe net, doar asa, ca fapt divers.
Inca una faina: se poate plati cu card romanesc neaos, chiar si la 2000. No problem! Eh, ar fi doar ca o bere costa 4 euro, da’ daca tot esti in concediu, cocotat pe munte, nu mai conteaza!
Doar atat va mai spun: sa nu va inchipuiti ca mergeti acolo sa va cumparati echipament! E exorbitant de scump! Mai bine va opriti la Decathlon in Budapesta sau pe la Viena pe undeva.
Gata vorbareala, niste poze acum:
