Dupa atata bataie de cap cu masina, rute si cazare, a venit si ziua cea mare a plecarii in Croatia. Plecarea la 5 dimineata din Timisoara. Inarmati cu GPS-uri si harti am pornit pe ruta Timisoara-Stamora-Moravita-Belgrad-Zagreb-Insula Krk (Baska).

Distanta pana la iesirea din tara este scurta, aproximativ 60 km. Aveam ceva emotii pentru traseul pe la sarbi, pentru ca multa lume spune ca ar fi nesigur. Fals!! Nu e nici o problema sa mergi prin Serbia cu masina, chiar e o placere avand in vedere ce drumuri si ce autostrada au. Pana la Pancevo este drum normal cu 2 benzi, dar ireprosabil. Gropile practic sunt inexistente. De la Pancevo incepe un drum pe 4 benzi pana la Belgrad, dupa care se intra pe autostrada pana la intrarea in Croatia. Belgradul se traverseaza foarte usor, nu e deloc aglomerat (ce-i drept era sambata) pentru ca au toate, dar absolut toate semafoarele sincronizate. In mometul in care esti pe verde, mergi doar pe verde.
La iesirea din Belgrad se intra pe autostrada si de aici incolo lucrurile devin foarte simple, pentru ca se continua pe autostrada pana aproape de destinatie. Autostrazile se platesc si nu e nevoie de moneda locala, pentru ca se pot plati si in euro. La fel si benzina. Ce-i drept am facut plinul si la dus si la intors doar la croati, care au fost fair la paritatea kuna-euro. Un plin de vreo 40 si ceva de litri ne-a costat in jur de 50 de euro. Autostrada am platit-o diferit la dus fata de intors, n-as putea spune de ce - Serbia 7 euro dus, 8 euro intors, Croatia- prima portiune de la granita la Zagreb 20 euro dus, 15 euro intors, iar a doua portiune de la Zagreb pana inainte de podul care uneste continentul de insula la dus 7 euro, iar la intors 8 euro. La Zagreb doar se trece pe langa oras, deci nu sunt probleme cu aglomeratia. Cum am spus autostrada tine pana aproape de trecerea podului catre insula Krk (4.75 euro trecerea pe pod), de unde incepe o portiune de serpentine de iti taie rasuflarea cand te uiti in jos, mai ales ca au omis sa puna parapeti la sosea.
La vama nu am stat aproape deloc, iar faptul ca eram romani se pare ca a fost un avantaj, pentru ca de multe ori se uitau doar la numarul de la masina si ne faceau semn sa trecem. De
acte pentru care ne-am stresat inainte de placare nu ne-a intrebat nimeni.
In 10 ore jumatate la dus si ceva mai putin la intors am parcurs distanta de aproximativ 750 km dintre Timisoara si oraselul Baska de pe insula Krk.
Insula se afla in partea de nord-vest a Croatiei, iar oraselul Baska in partea de sud a insulei.

Ajunsi acolo singura noastra grija era daca rezervarea facuta pe net la o
agentie slovaca exista. Nici o problema. In 20 de minute eram deja cu bagajele in vila. Vila Stefanic Libera este o casa particulara a unei doamne (cam asa se practica turismul acolo, oamenii isi inchiriaza casele), care si locuieste in ea, dar cu care n-am avut aproape nici o tangenta. Ne-a dat cheile de la cele trei apartamente si cam atat. Fiecare dintre cele trei apartamente din vila aveau baie si bucatarie, erau foarte curate, cu mobilier nou, totul arata mult mai bine decat ne-am fi asteptat. Iar pretul foarte bun, 145 euro de persoana pentru cele 7 nopti.

Au urmat 7 zile de plaja, soare, excursii etc. Plaja este cu pietre cam ca peste tot in Croatia, care sunt putin deranjante la mers daca esti descult, dar se pot cumpara acei pantofi speciali pentru apa, care costa cam 15-20 ron. Asa ca am facut baie incaltati :D. Marea foarte linistita, aproape ca un lac si foarte limpede.


Un amanunt de care am fost avertizati inca de cand am plecat de aici: Croatia este o tara destul de scumpa, si asta nu doar in restaurante ci si in supermarketuri. O masa la restaurant pentru o persoana ajunge cam in jur de 50 ron, un fel de mancare si o apa sau o bere. Dar daca mergem in concediu, nu stam sa socotim fiecare leut. In schimb portiile sunt uriase si foarte bune. Fiind la granita cu Italia se mananca in orice restaurant spaghete si pizza. La cateva dintre restaurante, dupa mancare primeam din partea casei "grapa" (nu stiu cum se scrie), un fel de tuica, palinca de-a noastra.
Oamenii sunt foarte primitori si prietenosi, vorbesc destul de bine germana si italiana si o rup si pe engleza dar mai greu. Romanii sunt o specie rara pe acolo, sau cel putin au fost pana acum. Dupa cum ne spuneau, incep sa vina din ce in ce mai multi. Nemti si italieni sunt din plin pe acolo.
Pentru ca in tara nu am putut schimba bani in moneda lor (kuna), am mers la noi cu euro pe care i-am schimbat acolo. 1euro~7.1 kuna.
Despre excursii si cu mai multe poze revin intr-un post viitor.